Istoria coafarii parului

Nu degeaba parului i se mai spune si �podoaba capilara� � parul este una dintre cele mai proeminente forme de infrumusetare, inca din cele mai vechi timpuri, atat pentru femei cat si petru barbati. Daca azi ne coafam in functie de tendintele momentului, de structura si tipul firului de par sau de fizionomie, in trecut lucrurile nu stateau asa. Parul spunea mult mai mult despre un om decat faptul ca are sau nu grija de el insusi.

Imperiul Roman. De exemplu, in timpul Imperiului Roman, coafura iti spunea foarte mult despre o femeie: cati ani are, care este statutul ei social si starea civila, care sunt credintele ei religioase. Femeile romane care facea parte din inalta societate si din elita aveau parul lung si ondulat, vopsit intr-un roscat aprins sau prins intr-un coc opulent. De asemenea, femeile ai caror soti aveau functii importante, isi presarau pulbere de aur in cap sau isi ridicau parul pe cadre de fier. O alta forma prin care se putea distinge faptul ca o femeie face parte din nobilime erau florile impletite in par, tiarele, acele sau diverse bijuterii pentru par.

Civilizatiile antice. Egiptenii au fost primii care au adoptat coafuri extravagante si erau pasionati si de ingrijirea parului nu doar de coafarea lui. Foloseau un amstec de pamant si apa pentru a-si curata parul si foloseau un soi de bigudiuri facute din lemn, pe care isi rulau parul si apoi statea la soare, pentru a creea un efect de casca, la fel ca si azi la coafor. Romanii foloseau bigudiuri de fier sau chiar un ondulator rudimentar, rulandu-si parul pe moate de fier. De altfel, si perucile extravagante, cu coafuri foarte inalte si ondulate erau la moda in randul civilizatiilor antice.

In Grecia antica femeile purtau parul lung, strans la spate in coc, iar barbatii purtau mereu parul foarte scurt si si-l radeau periodic. In Asia antica, chinezoaicele isi tineau parul lung, impletit in codite, iar cele maritate isi tineau parul strans la spate, intr-un fel de nod. Barbatii isi radeau partea din fata a capului, iar in spate isi lasau parul foarte lung, pe care il impleteu intr-o codita cu fire de matase. In Japonia barbatii isi radeau tot asa parul, insa pe cel din spate il tineau la o lungime medie si il prindeau intr-o coada scurta de cal. Pe masura ce secolele au trecut, asiaticii au inceput sa foloseasca si ei diverse bijuterii pentru a-i impodobi parul.

In Africa barbatii isi prindeau parul in mai multe codite, pe cap, asa cum se poarta si azi in cazul afro-americanilor. Luptatorii africani isi lasau parul sa creasca pana la solduri, in timp ce femeile si barbatii care nu luptau in armata isi radeau parul complet. In foarte multe parti din Africa oamenii isi colorau parul folosind grasimi animale, vegetale sau pamant rosu. Indienii aborigeni de pe Coasta de Est a Americii aveau parul ras complet, cu o suvita de par care le incercuia capul iar restul indienilor aveau cozi lungi, impletite si decorate cu pene colorate.

Civilizatiile moderne au adus coafarea tot mai aproape de ceea ce este azi. De exemplu, in secolul XVI, Regina Elisabeta a introdus moda perucilor rosii, care a tinut pe toata durata secolului XVII. In secolul 18 insa a inceput adevarata epoca a perucilor, cand atat femeile cat si barbatii purtau peruci sofisticate, cu par lung si ondulat sau peruci foarte inalte si decorate. Se purta insa si parul natural, foarte lung, prins in diverse tipuri de cocuri si cozi si decorat cu funde si flori. In secolul XX oamenii au inceput sa fie din ce in ce mai influentati de arta cinematografica si frizurile au inceput sa fie tot mai futuriste. Femeile au inceput si poate parul scurt sau in bob clasic, s-au vopsit in diverse culori si au inceput sa foloseasca bigudiuri uscate sau umede, placi pentru intins parul sau ondulatoare. Restul, e istorie�Doamnele: parul lung - un imperativ al epocii; Domnii: parul scurt si mustata

Inceputul secolului se caracterizeaza, din punct de vedere al coafurii, prin aceeasi complexitate ca si creatia vestimentara. De retinut este faptul ca, in aceasta perioada, predomina in primul rand coafurile ample, voluminoase, asezate in valuri care sa puna in evidenta trasaturile fetei.

Parul lung este un imperativ al epocii, fiind in mare masura un semn distinctiv al doamnelor si domnisoarelor cuminti si onorabile. Aranjat in crestetul capului, in bucle inalte, coafura delimiteaza o zona de rafinament cu mici schimbari fata de perioada anterioara. Acum ajunge la mare moda parul usor ondulat, cu carlionti pe frunte si breton. Buclele, zulufii si onduleurile, atat de cautate de tinerele domnisoare, erau obtinute cu ajutorul drotului (inventat de coaforul francez Marcel Grateau in 1870), precum si al moatelor (din hartie, siret sau carpe).

Preferinta pentru parul natural este evidenta, exceptand cazul femeilor usoare si al actritelor care cautau cu orice pret sa iasa in evidenta. Totusi, in epoca, tinerele folosesc solutii naturale pe baza de frunza de nuc, ceapa sau musetel pentru a da o nuanta discreta propriului par. Intretinerea podoabei capilare se facea, de obicei, cu apa de ploaie calda si galbenus de ou, iar in cursul saptamanii cu amestecuri de ulei si esente. Drojdia de orez, berea, sucul din pere dulci, uleiul de migdale sau de dovleac erau la mare pretuire in epoca pentru ca erau vazute ca fiind excelente substante tonifiante.

Domnii poarta parul scurt si ingrijit, generatia tanara refuza barba si favoritii, elemente ale unei generatii deja trecute. La mare pret ramane insa mustata intretinuta cu mare atentie de barbatii epocii trecute.In Vest probabil au fost cele mai mari modificari ale coafurilor dealungul anilor. Desigur multe dintre aceste vechi coafuri revin in diferite moduri. Daca doriti sa vedeti transformarile prin care au trecut la nivelul coafurilor femeile din Vest, nu aveti decat sa cititi.

In 1920, foarte multe femei din epoca Victoriana, aveau o influenta sportiva. Aceasta perioada din istorie a subliniat frumsetea naturala a femeii. In aceasta perioada nu era corespunzator ca o femeie sa isi poarte parul desfacut. Tot timpul parul era impletiti sa prins cu diferite produse de acest gen. Dar din fericire incepand cu acest an, femeile au inceput sa se indeparteze de acest stil, asumandu-si mai multe "riscuri". Parul a inceput sa ia si alte forme, cum ar fi bobul, tunsori scurte, par ondulat, captand atentie barbatilor.
Astfel femeile au aratat ca exista si nu mai sunt dispuse sa stea in spate ascunse, tacute si umile. Au inceput sa iasa in evidenta si asta ilustrandu-se si prin coafuri.

Odata cu introducerea industriei filmului, actritele deveneau surse de inspiratie pentru stil si farmec. La capitolul acesta intrau si coafurile. Femeile faceau orice sa arate din cap pana in picioare precum celebritatea preferata. In 1940, pentru iesirile in oras seara, se purta parul lung lasat liber, ondulat sau cret. De asemenea lungimea parului pana la umar era o tendint in acel timp. Dar in timpul zilei parul se purta tot prins.
Trecerea razboiului. 1950 a adus in fata femeia glamour. Culoarea blonda era o cerinta, pana si brunetele se suvitau cu suc de lamaie, pentru a deschide culoarea parului. In 1960 multe femei optau pentru un par cat mai scurt, pentru ca era usor de pieptanat si aranajat, isi puteau prinde parul in coada simpla sau ornate cu flori, etc. In 1970 "Charlie's Angels.", au produs si o noua moda in ceea ce priveste aranjatul parului : onduleurile. Madonna a ajutat sa se defineasca stilul
anilor 1980, era vorba desre exces. Bobul lung si ondulat era in tendinte in aceea perioada, in timp ce anii 1990 au acceptat orice fel de coafuri. Vedetele au continuat sa dicteze moda, dar de aceasta data femeile nu se mai preocupau atat de mult ce se poarta, ci vroiau coafuri care sa le aranjeaza.